Radu Miruță, despre armamentul cumpărat prin SAFE: „Nu cumpărăm de pe raftul altor țări”. Ce produce România

Ministrul Apărării Naționale, Radu Miruță, susține că achizițiile de armament și echipamente militare realizate prin programul SAFE trebuie să contribuie direct la dezvoltarea industriei de apărare din România. În timpul unei vizite la facilitățile de producție din Mediaș, ministrul a transmis că România nu trebuie să cumpere echipamente „de pe raftul altor țări”, ci să dezvolte capacități industriale care să poată susține Armata Română pe termen lung.

Radu Miruță: „Nu cumpărăm de pe raftul altor țări”

Radu Miruță a vizitat luni facilitățile de producție ale Otokar și Rheinmetall din complexul Automecanica Mediaș, alături de șeful Statului Major al Apărării, generalul Gheorghiță Vlad, și reprezentanți ai Direcției Generale pentru Armamente. La Mediaș sunt produse vehiculele militare COBRA II, iar aici sunt pregătite și capacități pentru alte platforme destinate Armatei Române.

Ministrul a insistat că achizițiile realizate prin mecanismul SAFE trebuie să genereze producție și capacitate industrială în România.

„Ceea ce comanda Armata Română, ceea ce am adăugat în comenzile prin SAFE, se produce în România. Nu cumpărăm de pe raftul altor țări”, a declarat Radu Miruță.

Potrivit ministrului, obiectivul nu este doar ca echipamentele să fie asamblate în România, ci ca o parte cât mai importantă a producției și componentelor să fie realizată local, cu forță de muncă românească și cu valoare adăugată în economia națională.

Aproape 100 de vehicule COBRA II sunt în producție la Mediaș

Unul dintre proiectele aflate deja în derulare este producția vehiculelor militare COBRA II pentru Armata Română.

Radu Miruță a precizat că primele vehicule produse la Mediaș au fost deja livrate, iar producția continuă. Ulterior vizitei ministrului, MApN a transmis că aproximativ 100 de vehicule COBRA II se află în diferite etape de producție la fabrica Otokar din Mediaș. Vehiculele destinate Armatei Române urmează să fie finalizate până la sfârșitul anului și vor purta eticheta „Fabricat în România”.

Ministrul a menționat și istoricul contractului cu Otokar, precizând că producătorul a fost sancționat la finalul anului trecut pentru nerespectarea termenului, însă acesta a fost respectat ulterior.

În cazul Rheinmetall, proiectele se află într-o etapă mai timpurie, compania pregătind extinderea capacităților de producție pentru a răspunde cerințelor Armatei Române.

Ce arme și echipamente cumpără România prin SAFE

Programul SAFE, denumit oficial „Acțiunea pentru securitatea Europei”, este un instrument financiar al Uniunii Europene care pune la dispoziția statelor membre împrumuturi de până la 150 de miliarde de euro pentru investiții în apărare și achiziții publice comune. România beneficiază de o finanțare de peste 16,6 miliarde de euro, fiind al doilea mare beneficiar al programului, după Polonia.

Potrivit MApN, România a propus prin SAFE finanțarea mai multor proiecte de înzestrare, cu o valoare estimată de 9,6 miliarde de euro pentru perioada 2026-2030, în cadrul planului național de investiții.

Printre cele mai importante contracte deja semnate se numără:

• 298 de mașini de luptă ale infanteriei și derivate, printr-un acord-cadru cu Rheinmetall Automecanica, în valoare de 3,337 miliarde de euro fără TVA;
• 7 sisteme SKYNEX, 2 sisteme SKYRANGER 35 și 2 sisteme Millennium, pentru apărarea antiaeriană și combaterea dronelor, contract în valoare de 981,95 milioane de euro fără TVA;
• 2 nave de patrulare maritimă și 2 nave pentru intervenții la scafandri, în cadrul unui contract de 920 de milioane de euro fără TVA;
• 401.760 de lovituri de muniție AHEAD de 35 mm, printr-un contract în valoare de 449,75 milioane de euro fără TVA.

MApN a mai contractat, în cadrul SAFE, sisteme Mini UAS pentru misiuni de supraveghere și alte capabilități destinate modernizării Armatei Române.

Miruță: România trebuie să poată produce echipamente militare în caz de criză

Ministrul Apărării a argumentat că dezvoltarea industriei naționale de apărare este importantă nu doar din punct de vedere economic, ci și strategic.

Radu Miruță susține că România trebuie să aibă capacitatea de a produce în interiorul țării echipamentele de care Armata Română ar putea avea nevoie într-o situație de securitate.

„Trebuie să avem capacitate ca în interiorul României să producem ceea ce Armata Română are nevoie”, a afirmat ministrul.

În opinia sa, existența unor contracte cu producători externi nu este suficientă în cazul unei situații de urgență. România trebuie să dispună de fabrici, infrastructură și personal capabile să mențină producția și să asigure continuitatea livrărilor.

SAFE, instrument pentru dezvoltarea industriei de apărare din România

Programul european SAFE nu este destinat exclusiv cumpărării de echipamente militare. Regulile sale urmăresc și consolidarea industriei europene de apărare.

Pentru eligibilitatea în cadrul SAFE, una dintre cerințele importante este ca cel puțin 65% din costul estimat al produsului final să fie reprezentat de componente provenite din statele participante. Programul pune accent pe achiziții comune între state și pe dezvoltarea capacităților industriale de apărare.

În acest context, autoritățile române încearcă să folosească finanțarea SAFE și pentru dezvoltarea producției pe plan intern.

„Nu este suficient să plătim un produs”

Radu Miruță a transmis că pentru Ministerul Apărării nu este suficient ca un echipament să respecte cerințele tehnice stabilite în contract.

„Pentru noi la Ministerul Apărării nu este suficient să plătim un produs care să respecte cerințele pe care noi le-am pus, ci să avem garanția că acele fabrici au capacitate de a rezista și de a continua producția în România”, a explicat ministrul.

Vizita de la Mediaș a avut astfel și rolul de a evalua capacitățile industriale care pot susține programele de înzestrare ale Armatei Române.

Pentru România, miza programului SAFE depășește achiziția de armament. Finanțarea europeană reprezintă și o oportunitate pentru dezvoltarea industriei naționale de apărare, transfer de tehnologie și crearea unor capacități de producție care să poată fi utilizate inclusiv în cazul unei crize de securitate.